Timpul ceaiului

Ziua bună începe cu o cană de ceai. Şi dacă tot am băut o cană de ceai, nu strică o plimbare. Dacă n-ar fi aşa cald afară aş muri de plăcere. Acum sunt gata, poa să curga deja veştile bune. Nu e timp de planuri. Dar nici repezeala nu-i sănătoasă. Cu calm, ne îmbrăcăm hainele şi ieşim printre oameni. Unii mai meschini şi mai neprietenoşi decât apa rece la duş sau durerea de cap, alţii fricoşi, alţii tăcuţi, şi numai câţiva buni de luat acasa. Şi ce dacă Reginei îi lipseşte o doagă doar n-o să ne pierdem cu toţi capul acum. Anglia mi-e martoră că ceaiul e un bun răspuns chiar şi fără întrebare. Cu mult zahăr dacă se poate, oricum Pălărierul îl bea fără. Sus pălăria, şi mânuşa, revin cu detalii.