Despre masturbare si alţi demoni

Stiţi vorba aia, "Doamne mare e gradina ta şi...", exact în gradina Lui (http://www.orthodoxphotos.com/readings/trupul/masturbarea.shtml) mă uitam acum câteva ore şi mă minunam de măreţia moralităţii dumnealor, ca să nu-i zic paranoia sau ipocrizie dezgustătoare că cine ştie ce ne rezervă viitorul şi ajung să fiu ars la bătrâneţe pe vreun rug digital pentru blogu' ăsta.
Definiţia este prima lovitură de geniu, făurită cu toată buna credinţă şi pioşenia adepţilor lui Sfântu' Lipsădeimaginaţie, cărora, nici prin gând nu le-a trecut vreodată, că în scopul reproducerii de plăcere sexuală trebuie cu precădere să-ţi mani pulezi creierul şi abia în scop auxiliar organele genitale.
Colosală este apoi enumerarea ingredientelor renumitului panaceu, ştiţi voi la ce mă refer: calciu, lecitină, magneziu, fosfor, testosteron, potasiu, vitamina B12, zinc, enzime, si multe alte elemente, care ar face să moară de ciudă vis-a-vis de aşa risipă toţi invidioşii pe bafta lui Dorian Gray, de la venerabilele doamne injectate cu botox, până la cucernicii călugări, care în lipsă de injecţiile mai sus menţionate, practică botul în speranţele unui efect asemănător probabil.
Şi ca să nu vă stric plăcerea de a descoperi singuri cum să ne ţinem mâinile afară din nădragi cu susţinerea feţelor bisericeşti trec şi la ultima în caz că nu merge cu homeopatia, "mai presus de toate, rugaţi-vă Domnului Iisus Hristos pentru a vă întări şi a vă ajuta să depăşiţi această dependenţă de masturbare."
E, ia imaginaţi-vă dragii mei cum sună o astfel de rugăciune. Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, onanistul. Vă las să continuaţi voi după cum vă dă ... mâna.

Charles, file de poveste

Pe vremea când în Ţara Scăpătato-diluviano-poantică se potcoveau puricii cu nouăzecişinouă de ocale de săreau pană la nasul de pe sus al domniţelor relativ neigienizate ale micului Paris, apăru într-o primăvăruşcă răcoroasă un hrisov de la domnie. Se făcea că nu mai aveai voie a, mă scuzaţi de limbajul neaoş, fute fără acordul autorităţii centrale, şi cum şi numai atunci când aveai împuternicirea sau mai bine zis împotenţarea era musai să scrijeleşti pe lemnul porţii la care-ţi băteau oaspeţii următorul text:
"Futai cu Slobozire de la Domnie!"
Altfel, nici gând să te lepezi de nădragi că te mânca ocna numaidecât.

Lost and Found

Fără nici o pregătire, fără emoţii, fără lumânări, cină gătită cu un strop de suflet în fiecare îmbucătură, fără alcool, fără droguri, fără mister seducător. Pe nepusă masă, după un mic evantai de ani care-au trecut discret şi-au lăsat dâre adânci, ca degetele mele uriaşe pe nisipul ud de acolo de unde apa vine şi pleacă. Bine-ai venit, mi-a fost dor de tine şi nici n-am ştiut. Te credeam mort şi tu eşti viu. Eşti mort şi viu în acelaşi timp. A trebuit să îngheţe tot oraşul ca să te apropii de locul unde dorm. E adevarat că e ciudat să trăieşti şi să ai un nume. Şi că ţi-a plăcut întotdeauna să mergi nicăieri, ca şi cum ştii unde vrei să ajungi. E adevărat că eşti făcut din curaj şi că stii să iubeşti cu adevărat şi că mult timp n-am înţeles ce ai de câştigat din asta. Dar tu ai stiut mereu, e rolul tău. Maniaco-depresivii ar fi mai simpatici dacă ar fi surdo-muţi? La intrarea în depresiune este interzis accesul cu guri, degete şi penisuri. Noaptea de-abia începe şi mi-e foame. Mi-e rău de foame. Pentru că sunt încă viu. Nici nu e uşor de spus dacă e o veste bună ori nu.