Ştii tu care eşti,
Că-s dependent de pielea ta.
Culoarele pe care mergi,
Le iau şi le măsor aşa…
Curios dacă te potriveşti
Când cu privirea,
Când cu poveşti.
Vii şi-mi aduci
Câte-o bucată mare de culori şi mesăjele
De câteodată nu mai ies din ele,
Ca din fâşii prelungi
La gât ca fire de mărgele
Si sunt întinse până unde ajungi,
Fâşii de catifele
Pe un-te duci.
2 comentarii:
mai rar o poezie mushică şi actuală! eminescian-urban, aş zice.
îmi place statornicia ta temporală şi talentul de a găsi cu genialitate sensuri general valabile pentru ambele sexe, mamifere mari/mici şi maimuţici.
te aplaud cu frenezie de sub un grăunte de nisip! BRAVO! :D
Multumesc pisica razboinica, nu ma asteptam la asa un comentariu, care el in sine are o mistocareala care imi aminteste de Fanus Neagu, te pup pe blanita ta si pe urechi.
Trimiteți un comentariu